Clarity

"I can see clearly now..."

E ciudat cum noi, oamenii, vedem adesea in jurul nostru doar ceea ce ne place sa vedem, percepem unele lucruri asa cum ne-am dori sa fie si nu cum sunt in realitate. Tocmai din acest motiv, cand ajung la un moment in care incep sa vad clar si rational realitatea din jurul meu, sunt complet surprinsa de faptul ca nu am vazut-o inainte.

Cred ca am refuzat sa o vad, sa o accept.

Imi doream atat de mult ca lucrurile sa stea intr-un anumit fel, ca ceea ce se intampla sa aiba insemnatatea pe care ar fi putut sa o aiba, incat mi-am creat singura o iluzie pe care am alimentat-o pana in ultima clipa. Si, acum, privind totul printr-o alta prisma, cu alti ochi, imi dau seama ca situatia nu era deloc cum o vedeam eu, cum as fi dorit-o... Si ma intreb cum si de ce nu am fost capabila sa vad clar si inainte. Ma bucura faptul ca acum realizez anumite semnificatii, pe care am ales sa le ignor in trecut, dar sper ca pe viitor sa nu ma mai afund din nou in negare, in acea naivitate ce ma face ulterior sa fiu dezamagita de mine.

Ghosts...

"I had confronted my ghost, I had accepted and released it..."

Mereu mi-a fost greu sa accept pierderi...sa accept plecarea unor oameni din viata mea, a unor momente, a unor sentimente... Ma trezeam mereu sperand, asteptand ca ceva sa se intample, ceva care sa schimbe situatia actuala si sa ma transforme dintr-o persoana care a pierdut intr-una care recastiga ceva ce a avut candva. In ciuda acestei sperante perpetue, pe care ma gasesc simtind-o mereu in acele clipe de pierdere, astazi ma uit in jurul meu, privesc adanc in sufletul si in gandurile mele si imi dau seama ca asteptarea s-a incheiat, imi dau seama ca acea speranta desarta s-a transformat intr-un alt gen de speranta, indreptata spre alte lucruri, spre alti oameni, spre alte intamplari. Nu stiu de ce azi, mai mult ca in alte zile, sunt constienta de faptul ca am dat drumul unor lucruri carora nu ma simteam pregatita sa le dau drumul inca. Azi, privesc cu capul sus, cu speranta si optimism, cu un zambet lin spre viitor...si cu mult drag si nostalgie spre trecutul care mi-a daruit atat de multe clipe frumoase si care m-a invatat atatea... Imi trec prin cap ganduri pe care nu credeam ca o sa le mai am in curand, dorinte pe care incepusem sa le uit in ultimul timp, vise la care renuntasem si un curaj care incepea sa ma paraseasca. E ciudat cum se schimba lucrurile de la o zi la alta, de la o saptamana la alta, de la o luna la alta; cum viata noastra poate sa ia o intorsatura nebanuita, drumuri noi si neexplorate, pe care ne gasim nerabdatori sa le incercam, desi nu am fi crezut asta...

Vienna waits for you...

"These streets will make you feel brand new

The lights will inspire you"

Azi am petrecut o dupa-amiaza perfecta in Viena. Si mi-am dat seama, pentru a nu stiu cata oara, cat sunt de norocoasa. Ador orasul asta...fiecare cladire, fiecare straduta, fiecare parc, fiecare copac, fiecare floare. Imi place la nebunie sa ma plimb, sa explorez, sa admir totul in jur si sa simt de fiecare data cum ma indragostesc din nou de Viena. E un oras incredibil, care m-a cucerit din prima clipa si care nu inceteaza sa ma surprinda si sa ma atraga. E trist cum adeseori ma afund in programul meu cotidian, in stresul de la facultate, in grijile zilnice si uit sa deschid ochii si sa privesc in jur ca sa realizez pentru o clipa cat de mult ma bucur ca locuiesc aici, cat sunt de norocoasa pentru ca am ocazia sa traiesc viata pe care o am acum. Asa suntem noi, oamenii: tindem sa vedem partea goala a paharului, sa ne abatem de la lucrurile frumoase pe care le avem sau le traim. Si e pacat. Asa ca, aici, acum, imi fac mie insami o promisiune...aceea de a-mi aminti zi de zi cat de mult iubesc orasul in care traiesc, cat de recunoscatoare sunt pentru tot ceea ce merge bine in viata mea, pentru toti oamenii pe care ii iubesc si care ma iubesc, pentru toate momentele frumoase pe care le traiesc acum sau le-am trait in trecut...pentru tot ce ma face sau m-a facut vreodata fericita.

Rainy day...

"The best thing one can do when it's raining is to let it rain."

You know those days when it's raining and the whole world seems sad? Clouds are gathering around above the city, it's cold and it's pouring...and you feel like hiding in your bed from all the bad things that have happened to you or from all those that could happen. Today is one of those days for me. It's a rainy day, when I feel lonely and I only wish to crawl into my bed and sleep, to dissappear in the world of dreams, where the sun shines and the rain doesn't make me want to hide. It's strange how the weather could wake up so many feelings inside one person. I'm always amazed by the way the sun makes me smile and feel happy and grateful for all the things I have in my life, for all the people who love me and whom I love, for all the little things that make me feel good...for everything. And I'm also surprised how rain can make us melancholic, philosophical, even sad sometimes...These are the moments when I realise that we are nature's slaves, that we have no power over the uncontrollable. It's weird to see that a life that one day seems so great and fulfilling could turn into an incomplete one on a rainy day. That's just how we, people, are...