I don't know who I am anymore...
Nu ma mai recunosc. Ma privesc in oglinda, privesc spre viata mea si nu stiu incotro ma indrept, ce directie sa iau. Nici macar nu mai stiu ce imi doresc, in ce cred, ce simt. Nu inteleg anumite decizii pe care le iau, nu inteleg anumite sentimente pe care le am si motivele pentru care ma simt asa. Parca plutesc fara tinta, traind de pe azi pe maine. In ultima vreme, toata viata mea s-a desfasurat cu o viteza ametitoare...nu mai am timp sa meditez, sa gandesc, sa imi revin. Totul se intampla atat de repede. Nu mai imi gasesc locul, trec de la o stare la alta, de la o locatie la alta si parca ma ratacesc tot mai tare, parca nu mai apartin nicaieri si cu nimeni. Sunt alta persoana, una care nu credeam ca o sa fiu. Am realizat ca imi place sa stiu incotro ma indrept si, mai ales, unde sunt. Si acum nu stiu...nici macar nu mai stiu cum sunt...ma simt pierduta intr-un amalgam de sentimente contradictorii, intr-o mare de evenimente ce nu ma lasa sa imi regasesc rostul. Imi place stabilitatea, siguranta, sa am totul planuit. Dar, acum, orice fac, ma gasesc mereu in aceeasi stare de dezorientare si confuzie. Si ar fi timpul pentru o schimbare, dar atatea s-au schimbat in ultimul an, si in rau, si in bine, incat schimbarea ce inainte ma entuziasma si ma facea fericita, acum ma sperie...Si nu-mi doresc altceva decat sa reusesc sa imi fac ordine in ganduri, in sentimente, in teluri...in toata viata, de fapt. Vreau sa revin pe un drum care sa nu fie incetosat, sa stiu ce imi doresc si de ce si sa fiu cum as fi vrut sa fiu si nu asa cum sunt acum...
Nu ma mai recunosc. Ma privesc in oglinda, privesc spre viata mea si nu stiu incotro ma indrept, ce directie sa iau. Nici macar nu mai stiu ce imi doresc, in ce cred, ce simt. Nu inteleg anumite decizii pe care le iau, nu inteleg anumite sentimente pe care le am si motivele pentru care ma simt asa. Parca plutesc fara tinta, traind de pe azi pe maine. In ultima vreme, toata viata mea s-a desfasurat cu o viteza ametitoare...nu mai am timp sa meditez, sa gandesc, sa imi revin. Totul se intampla atat de repede. Nu mai imi gasesc locul, trec de la o stare la alta, de la o locatie la alta si parca ma ratacesc tot mai tare, parca nu mai apartin nicaieri si cu nimeni. Sunt alta persoana, una care nu credeam ca o sa fiu. Am realizat ca imi place sa stiu incotro ma indrept si, mai ales, unde sunt. Si acum nu stiu...nici macar nu mai stiu cum sunt...ma simt pierduta intr-un amalgam de sentimente contradictorii, intr-o mare de evenimente ce nu ma lasa sa imi regasesc rostul. Imi place stabilitatea, siguranta, sa am totul planuit. Dar, acum, orice fac, ma gasesc mereu in aceeasi stare de dezorientare si confuzie. Si ar fi timpul pentru o schimbare, dar atatea s-au schimbat in ultimul an, si in rau, si in bine, incat schimbarea ce inainte ma entuziasma si ma facea fericita, acum ma sperie...Si nu-mi doresc altceva decat sa reusesc sa imi fac ordine in ganduri, in sentimente, in teluri...in toata viata, de fapt. Vreau sa revin pe un drum care sa nu fie incetosat, sa stiu ce imi doresc si de ce si sa fiu cum as fi vrut sa fiu si nu asa cum sunt acum...
No comments:
Post a Comment