Si iata-ma aici...in momentul la care m-am gandit atat de mult in ultimele luni. Un nou inceput, o noua etapa din viata mea...un oras nou, o tara straina, oameni pe care nu ii cunosc si o limba pe care nu o stapanesc cum as vrea. Toate astea si mai departe de casa. In momentele astea ma intreb unde e de fapt casa mea... Am si uitat ce greu e sa te muti in alta tara, sa te trezesti singur intr-un loc necunoscut, avand cu tine doar sperante si entuziasm. Se spune ca fiecare inceput e greu...si chiar e. Atatea lucruri imi par departe, atatea amintiri par rupte din alta viata, atatia oameni cu care am impartit atatea par niste necunoscuti. Si ma trezesc stand singura pe pat si gandindu-ma, pentru a nu stiu cata oara, la viata mea...la oamenii care sunt sau care au fost in ea, la modul in care am imbratisat toate schimbarile prin care am trecut, fie ele voite sau nu, bune sau rele. Si sper din tot sufletul ca aici sa fie totul cum m-am asteptat, cum mi-am inchipuit...sau chiar mai bine...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment