R.I.P.

"People come into your life and people go. But (...) the ones you love are always in your heart."

To Mary

Draga mea prietena,
Uite ca am ajuns si noi momentele acelea in care a trebuit sa ne luam ramas-bun de la cate o persoana extrem de importanta din viata noastra. E greu sa intelegi ce semnifica un astfel de eveniment in viata unei persoane si nu poti sa te identifici cu durerea provocata de el decat cand treci tu insuti prin asta. Adesea am auzit de moartea bunicilor celor din jurul nostru si am privit asta superficial, gandindu-ne ca probabil au fost batrani, bolnavi, ca asta e viata si trebuie mers inainte. Si asa si e. Dar, ajungand chiar noi sa ne pierdem cate un bunic drag, ne-am dat seama ca bunicii nu au varsta. Oricand ar pleca dintre noi, oricat ne-ar fi pregatit timpul si boala pentru acest lucru, doare...doare foarte tare. Nu e usor sa accepti ca o persoana care te-a vazut crescand, care te-a tinut de mana, care te-a hranit si ingrijit, care ti-a dat o mare parte din educatie, care te-a sfatuit si mangaiat te paraseste. Si nu oricum, ci pentru totdeauna. In acest moment nu exista cuvinte de consolare, orice ar spune cei din jur e de prisos. Si, totusi, eu incerc sa iti indrept gandurile spre cea care a fost bunica ta draga, spre amintirile pe care ti le-a lasat. Gandeste-te la ea, la tot ce te-a invatat si sfatuit, la toate momentele petrecute alaturi de ea. Si nu lasa tristetea sa te doboare. Bucura-te ca ai fost una din norocosii care au apucat sa isi cunoasca bunicii si sa isi creeze amintiri alaturi de ei. Nu toti au acelasi noroc ca si noi. Si apoi, uita-te in jurul tau si incearca sa apreciezi prezenta parintilor tai, care, desi te supara de multe ori, te iubesc si iti vor doar binele; prezenta fratelui tau, a celorlalte rude si a prietenilor care incearca sa fie alaturi de tine in aceste zile. Iar pe bunica ta, poart-o mereu in inima ca si acum...acolo ea va fi vie mereu.

Hope

"Every time you go away
You take a piece of me with you..."

Ploaie. Intuneric. Un tren ce dispare in zare, ducand cu el si o parte din mine. Paseam singura si intristata, gandindu-ma la inca un ramas-bun...la imbratisarile tandre dinainte de plecare, la sarutarile dulci, la cuvintele pline de dragoste, la fetele noastre triste, la gandurile pline de speranta. Desi acest scenariu imi este atat de cunoscut, de fiecare data reuseste sa trezeasca in mine aceleasi sentimente. Tristetea data de plecare. Speranta ca zilele ce vor trece nu vor reusi sa estompeze sentimentele din noi, amintirile.Speranta ca revederea va fi la fel de dulce precum ne-o dorim acum, ca distanta si timpul ne vor ierta de aceasta data si ca vor fi ei sclavii nostri si nu invers, ca si alte dati. Speranta ca vom reusi sa fim atat de puternici precum credem acum ca suntem. Speranta ca totul va fi bine si frumos.Chiar sper ca asa va fi...

Friendships

"They say nothing lasts forever; dreams change, trends come and go, but friendships never go out of style."

Avand mult timp liber in ultima vreme, m-am trezit adoptand o serie de ocupatii care mai de care mai deosebite. Zilele trecute, de exemplu, am rasfoit cateva albume de poze mai vechi si am inceput sa vizionez gramada de filmari din vacanta si de la diverse evenimente pe care o avem in casa, dar la care nimeni (in afara de mine) nu se uita niciodata. Si uite asa, usor nostalgica, am ajuns sa calatoresc prin intermediul acestor imagini in trecutul meu. Am descoperit cat si cum m-am schimbat de-a lungul anilor. De la gusturi in materie de moda (Thank God for that, because some fashion choices were more than questionable:P), tunsori si preferinte muzicale, pana la cele in materie de baieti si prieteni. Si, mi-am dat seama de ceva. Au fost multe lucruri care au venit si au plecat din viata mea, multe persoane care au facut acelasi lucru, lasand urme mai mult sau mai putin puternice in sufletul meu, dar sunt cateva persoane (nu multe) care au ramas mereu acolo, indiferent de perioada din viata mea. Acele persoane sunt cateva din prietenele mele din copilarie, cu care si acum imi face o deosebita placere sa imi petrec timpul. Ele sunt cele care mi-au vazut evolutia, cele care au fost langa mine cand am ras si cand am plans, cele care au fost martore la toate greselile mele, la toate succesele si esecurile mele. Mi-au fost mereu alaturi, desi impreuna am intampinat si perioade frumoase, si perioade mai putin frumoase. Eu le-am gresit lor, ele mie, si totusi am reusit sa serbam atatia ani de prietenie neintrerupta. Va multumesc!

Vulnerability

"When it comes to relationships, how do you know when enough is enough?"

Azi mi-am dat seama de un lucru. Un lucru pe care probabil cei din jur l-au observat la mine, dar, din politete sau din alte considerente de bun-simt, au ales sa nu mi-l spuna. Sau poate mi l-au spus si eu am ales sa ii ignor. Mi-am dat seama ca in mine se intampla o transformare de cate ori ma indragostesc...devin usor naiva, increzatoare in lucruri in care in mod normal nu cred, insetata de dragoste, de afectiune, de gesturi de iubire. Devin vulnerabila. Si urasc asta. Poate chiar de aceea mi-e si atat de greu sa o recunosc. Dar se spune ca acceptarea e primul pas spre vindecare;) Asa ca, prin acest post, imi accept conditia de romantica temporara, de indragostita...si sper doar ca aceasta parte din mine sa nu ma impiedice sa imi dau seama cand destul e destul, cand nu mai merita sa fiu asa cum sunt si cand e momentul sa trec la o alta etapa a vietii mele. Caci, pana la urma, cred ca fiecare dintre noi devenim mai sensibili si mai usor de ranit cand iubim. Si nu ar trebui sa privim asta neaparat ca pe ceva rau, atata timp cat reusim sa ne pastram identitatea si sa nu uitam ce ne dorim de fapt.

Valentine's Day

To all my single girlfriends...

E Valentine's Day. Ziua Indragostitilor. Orasul e impanzit de inimioare, baloane, cantece de dragoste, cuvinte de iubire. Cuplurile au imbratisat aceasta sarbatoare, desi nu ne apartine, profitand de ocazie pentru a-si arata unul altuia cat se iubesc...pentru a-si darui o mica atentie, o floare, un zambet cald, o imbratisare, un sarut. Peste tot, oamenii stau macar pentru o clipa sa se gandeasca la cel/cea pe care il/o iubesc. Dar ce se intampla cu cei care nu au o pereche in aceasta zi? Ei sunt uitati...Nu exista nici o single's party de Valentine's Day,nici un local care sa ii primeasca pe cei care sufera din dragoste, pe cei care nu au un el sau o ea.Nu exista nici un local care sa nu fie impanzit de baloane rosii si de dedicatii de dragoste...Asa ca, poate cei care se simt neglijati in aceasta zi a dragostei ar trebui sa priveasca dincolo de semnificatiile comerciale ale acestei sarbatori imprumutate si sa o imbratiseze la fel ca cei care au un motiv sa o faca. Daca tot se zice ca azi este o zi a iubirii, amintiti-va de cei pe care ii iubiti. Nu va lasati intristati de faptul ca nu sunteti intr-un cuplu, ca nu are cine sa va daruiasca azi un gest special, ci ganditi-va la iubire in celelalte forme ale ei...Amintiti-va de parintii vostri, de bunici, de prieteni, de colegi. Amintiti-va ca iubiti si sunteti iubite:)

A new beginning...

"I will be strong, I will be faithful
'Cos I'm counting on a new beginning,
A reason for living,
A deeper meaning."

Nu au fost multe situatii in viata mea in care sa ma gasesc intrebandu-ma ce sa fac. Si, totusi, zilele trecute m-am aflat intr-una din aceste situatii...cand chiar nu stiam ce sa fac. Stiam exact ce imi doresc, in legatura cu asta nu a existat nici o indoiala de foarte mult timp, dar nu stiam daca alegand ceea ce imi doresc voi reusi sa fiu din nou fericita. Nu stiam daca pot sa mai am incredere, daca pot sa ma mai deschid, daca pot sa fiu cea care am fost pana acum. O privire mi-a spus mai mult decat 1000 de cuvinte, un gest mi-a aratat ca poate merita sa mai incerc o data. Si, iata, ma aflu din nou unde am mai fost si altadata. Desi usor neincrezatoare, totusi sper...sper ca poate sa fie cum a mai fost, sper ca nu am facut o greseala, sper ca pot sa gasesc din nou fericirea la care mi-a fost atat de greu sa renunt...

To let go

"After all, computers crash, people die, relationships fall apart. The best we can do is breathe and reboot."

I keep telling to myself that it's not worth it. I keep repeating in my head those few words that broke my heart. I keep thinking that I am better off. I keep believing that it's a beautiful life. I keep trying to move on, to forgive and forget. But sometimes it's just so damn hard to really let go...

"I wanna drink, I wanna smoke, I wanna dance all night"

"Maybe some women aren't meant to be tamed. Maybe they just need to run free til they find someone just as wild to run with ."

I've been a good girl for a whole year. The best, some might say. And it was worth every single moment of it. But when you're being left yet again to fight on your own, it's time to breathe and reboot for the last time...no matter how hard it may seem sometimes. So, it's time to get wild again. And, as they say, the sky is the limit. ;)

Love.

"I am someone who is looking for love: ridiculous, consuming, inconvenient, can`t live without each other love..."

Iubirea. Un cuvant ce poarta atata greutate, atatea semnificatii, in toate formele sale. A fost elogiata de poeti, descrisa de scriitori, cantata de cantareti si simtita de fiecare dintre noi la un moment dat, intr-un mod sau altul. Si, totusi, ne gasim punandu-ne mereu o gramada de intrebari cand vine vorba de ea. Am invatat de mult timp sa fiu sceptica in legatura cu iubirea; sa nu astept prea multe de la oameni; sa nu ma las surprinsa de dezamagiri. Am invatat de mult timp ca acea iubire puternica intalnita in romanele de dragoste si in filmele romantice e de obicei doar o iluzie. Si, cu toate acestea, ma gasesc cateodata (mai des decat imi place sa recunosc) visand la ea. La EL. La cel care sa simta ca nu poate trai fara mine, care sa simta ca fiecare zi fara mine e trista, ca fiecare clipa in bratele mele ii aduce zambetul pe buze si fericire in suflet. La cel care sa lupte pentru mine, pentru noi, pana cand chiar nu mai are pentru ce lupta. La acea iubire la care in adancul sufletelor noastre visam cu totii...Si, totusi, visez in zadar, astept in zadar...

Drumurile noastre...

"Drumurile noastre poate
Se vor intalni vreodata
Drumurile si iubirea...
Gandurile... fericirea..."

Nici nu stiu daca vei citi asta. Probabil multa lume mi-ar spune sa las lucrurile cum sunt. Si poate ca ar avea dreptate. Dar eu nu sunt asa...si nici n-as vrea sa fiu. Au ramas in urma mult prea multe cuvinte spuse la nervi si suparare si as vrea sa le acopar prin vorbe calme si rationale. As vrea sa iti spun ca nu regret nimic...nici o clipa ce a trecut, fie ea buna sau rea. Stiu ca lucrurile au deviat in ultima vreme intr-o directie neplacuta,dar asta nu va estompa amintirile frumoase pe care le iau cu mine acum, la final. Esti o persoana deosebita, indiferent cine ce spune. Eu chiar am dreptul sa ma pronunt, pentru ca te-am cunoscut cu bune si cu rele, asa cum poate nu multa lume a avut ocazia sa te cunoasca. Mai vreau sa stii si ca te voi purta mereu in sufletul meu (si stii ca nu spun vorbe mari decat cand sunt sigura de ele)...chiar daca nu in acelasi mod ca in ultimul an. Sper ca viata sa iti daruiasca doar lucruri bune, pentru ca chiar meriti.

Si cu asta inchei ceea ce a fost o perioada extrem de fericita din viata mea...