R.I.P.

"People come into your life and people go. But (...) the ones you love are always in your heart."

To Mary

Draga mea prietena,
Uite ca am ajuns si noi momentele acelea in care a trebuit sa ne luam ramas-bun de la cate o persoana extrem de importanta din viata noastra. E greu sa intelegi ce semnifica un astfel de eveniment in viata unei persoane si nu poti sa te identifici cu durerea provocata de el decat cand treci tu insuti prin asta. Adesea am auzit de moartea bunicilor celor din jurul nostru si am privit asta superficial, gandindu-ne ca probabil au fost batrani, bolnavi, ca asta e viata si trebuie mers inainte. Si asa si e. Dar, ajungand chiar noi sa ne pierdem cate un bunic drag, ne-am dat seama ca bunicii nu au varsta. Oricand ar pleca dintre noi, oricat ne-ar fi pregatit timpul si boala pentru acest lucru, doare...doare foarte tare. Nu e usor sa accepti ca o persoana care te-a vazut crescand, care te-a tinut de mana, care te-a hranit si ingrijit, care ti-a dat o mare parte din educatie, care te-a sfatuit si mangaiat te paraseste. Si nu oricum, ci pentru totdeauna. In acest moment nu exista cuvinte de consolare, orice ar spune cei din jur e de prisos. Si, totusi, eu incerc sa iti indrept gandurile spre cea care a fost bunica ta draga, spre amintirile pe care ti le-a lasat. Gandeste-te la ea, la tot ce te-a invatat si sfatuit, la toate momentele petrecute alaturi de ea. Si nu lasa tristetea sa te doboare. Bucura-te ca ai fost una din norocosii care au apucat sa isi cunoasca bunicii si sa isi creeze amintiri alaturi de ei. Nu toti au acelasi noroc ca si noi. Si apoi, uita-te in jurul tau si incearca sa apreciezi prezenta parintilor tai, care, desi te supara de multe ori, te iubesc si iti vor doar binele; prezenta fratelui tau, a celorlalte rude si a prietenilor care incearca sa fie alaturi de tine in aceste zile. Iar pe bunica ta, poart-o mereu in inima ca si acum...acolo ea va fi vie mereu.