"Meet me halfway, right at the borderline
That's where I'm gonna wait, for you
I'll be looking out, night and day
Took my heart to the limit and this is where I'll stay
I can't go any further then this..."
Nu inteleg de ce trebuie sa imi fie atat de greu sa accept ca poate lucrurile chiar nu mai merg si chiar nu o sa mai mearga bine intre noi. Nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa recunosc ca poate ce simtim nu e destul, ca poate nu suntem atat de puternici pe cat imi doresc sa fim. Cred ca putem face lucrurile sa mearga bine, chiar foarte bine si totusi, ma lovesc de un zid. Asa ca, nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb daca nu cumva ma insel, daca nu cumva ar trebui sa pun armele jos si sa nu mai lupt. Si totusi, de cate ori intrebarile astea imi rasar in minte...stau si astept... Astept ca la jumatatea drumului sa ma intampine, sa faca el urmatorul pas, apoi eu urmatorul si tot asa pana cand reusim sa ajungem din nou pe acelasi drum.Astept sa imi arate ca merita, ca poate si mai ales, ca vrea. Ca MA vrea. De ce astept din nou in zadar?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
eu cred..si i-adevarat s-ar putea sa si gresesc, dar e doar parerea mea :) ca tu esti puternica, el e puternic, de ce nu ati fi puternici impreuna? si mai cred ca avea dreptate cine spunea ca de ce sa astepti sa faca cineva primul pas sau jumate de pas si tu sa faci continuarea, daca vrei sa faci ceva, fa-o! fara sa te gandesti daca era randul taul, dau poate de data asta tu ai jumate de pas inainte si poate nici macar nu ar fi randul tau. trebuie sa stii doar ce vrei cu adevarat si daca stii ce vrei, bilanturile nu mai conteaza, poate vei fi surprinsa de rezultatele pasului tau intreg, fara nici un fel de asteptare :) stiu ca e mai usor de vorbit decat de facut..dar lucrurile se intampla cu motiv si stie El cel mai bine :*
ReplyDelete